Dana Budeanu și-a închis contul de Youtube, dar continuă să spună multe inepții pe rețelele de socializare sau la televizor. De dragul audieneței, moderatorii TV o lasă să vorbească singură minute în șir și să se certe cu ecranul. Poziția ei anti-vaccinare a fost, însă apru criticată de medici.
Renumitul psihiatru Gabriel Diaconu i-a făcut acesteia și o evaluare, după ce a postat un articol halucinante pe site-ul știripesurse.ro. Ea spune că românii nu se vor vaccina pentru că se vindecă prin credință. Și că tocmai de aceea nu pot fi prostiți. O aberație care pare că le întrece pe toate din ultima perioadă.
„Romanii nu pot fi convinsi sa se vaccineze, romanii sunt vaccinati deja cu credinta, nu vor asculta de unii care nu pot jura pe Biblie, de unii care isi bat joc de sarbatoarea Craciunului si a Pastelui, de unii care inchid bisericile, de unii care nu permit botezuri pentru nou nascuti, de unii care cer schimbarea ritualurilor bisericesti dupa reguli Covid, de unii care nu permit credinciosilor sa aiba un preot la cap inainte sa paraseasca aceasta lume…romanii nu se vor vaccina atata timp cat biserica va fi de partea lor sa ii protejeze, asa cum a facut de peste 2000 de ani.”, scrie Dana Budeanu pe știripesurse.ro.
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu i-a pus și un diagnostic, prin intermediul unei analize ample, publicate pe pagina lui de facebook. Un text lung prin de lecții pentru cei cu mintea deschisă.
„Izolare
Cum o să trecem prin dezastru vaccinați doar cu credință.
Sau despre cum jignește, prin ignoranță, Dana Budeanu Biserica Ortodoxă Română, și încalcă și câteva porunci în proces..
***
Era o dată un banc despre un preot care moare și ajunge la Poarta Raiului. Se aștepta un pic. Undeva, în față, Sfântul Petru avea un catastif mare, cu o listă a drept-credincioșilor. În fața popii, după cum rezultă, un taximetrist.
Ajunge taximetristul în fața lui Sf.Petre, îi zice numele, Sfântul unge-un deget cu salivă și-l caută la catastif atent, foarte atent, fără să se grăbească, după care ah! iată, aici erai!, și-i dă drumul în Grădina Raiului.
Un pic mirat, preoțelul face pasul în față, încrezător, se uită în ochii Sfântului care-l întreabă neutru: ”ei și, ia zi, pe mata cum te cheamă”. Macarie! Răspunde calm acesta din urmă. Unge sfântul Petru degetul, se duce la litera M…și caută…și caută…după niște minute bune de tăcere apăsătoare ridică înapoi privirea și spune: ”să nu vă supărați, dar nu sunteți pe listă. Ați încercat la subsol?”
Preotul, mirat, răspunde: ”nu se poate Sfinte. În viața dinainte am fost preot, l-am slujit pe Dumnezeu, am ținut toate posturile, am păstorit oițele, am respectat pravila!”
Sfântul Petru moșmondește foile, ”hmda, cine știe, mi-o fi scăpat”, ia din nou paginile care încep cu M. Și caută, și caută…și nimic. ”Sincer îmi pare rău, dar nu vă găsesc. S-o fi produs o eroare, oți (sic!) fi făcut ceva domnia voastră. Încercați la subsol”.
Frustrat deja, preotul ridică vocea: ”domne, nu veniți cu porcării de-ăstea. Ce fel de instituție conduceți aici? Adică dacă și noi între noi am ajuns să ne facem de-ăstea. Și, în plus, tocmai ce-am văzut că l-ați primit pe taximetristul ăla. Adică un taximetrist are voie în Grădina Raiului dar un slujitor al lui Dumnezeu, nu?”
Împăciuitor, Sfântul Petru îi spune: ”părințele, nu știu la mata la slujbă câți oameni își făceau cruce și rosteau o rugăciune dar Vasile de colo? Toată viața a condus mașina. Și toată lumea știa de Vasile că-i un șofer groaznic. Așa că dă-ți seama câte cruci și rugăciuni făceau oamenii când se suiau cu el în mașină”.
***
Cuvântul vaccin vine de la vacă. Vacă, în limba latină. Limba latină, acea limbă latină care ne-a moșit nouă limba română. Și e un tribut istoric la faptul că primele vaccinuri erau făcute din bube de variolă de pe vaci. N-are sens să cosmetizăm realitatea istorică. Se lua zeamă de bube de variolă de pe vaci și, după ce-ți cresta felcerul brațul, punea un pic de mizerie de-asta acolo și, oricât ar părea de ciudat, te ferea de nemernicia aceea de boală care omora pe capete.
Principiul a sedus o întreagă generație de doctori la epocă, printre care și un tânăr Robert Koch, Louis Pasteur, dar și un tânăr Ion Cantacuzino, care tocmai ce descopereau universul microscopic al naturii. Prin imaginația lor creatoare, dar și a miilor de doctori ce le-au urmat, vaccinologia a crescut, treptat, la nivelul la care îl găsim astăzi. Este, de departe, cea mai importantă acțiune medicală, unic responsabilă de salvarea a sute și sute de milioane de vieți. Și se bazează pe cunoașterea sistemului de apărare al corpului, imunitatea, respectiv felul în care acesta interacționează cu patogenii, că sunt virusuri, bacterii sau altfel de molecule imunogene (alergeni, spre exemplu).
Fundamental, principiul este așa: arată-i armatei imunității dușmanul, fără să-l lași să prospere în sânul corpului, și la următoarea luptă vor fi mai bine pregătiți.
Unele vaccinuri generează imunitate care durează (aproape) toată viața. Unele te protejează complet de boală, altele doar de complicațiile ei. Unele trebuie administrate ”într-o fereastră de timp”, pe altele le poți face la orice vârstă. Toate, dar absolut toate vaccinurile în circulație în prezent au în centrul compoziției lor epitopul, sau bucata aceea de patogen, buletinul lui de identitate, care-l deosebesc pe acesta de ceilalți. Restul, cum e prezentat epitopul, cum e introdus epitopul în organism, sunt ca și alte forme de inginerie (aici medicală), recte subiect de cercetare și inovație.
Spune că românii sunt vaccinați cu…credință.
Păi, dacă românii sunt vaccinați cu credință înseamnă că e o boală să crezi? Dacă sunt românii inoculați cu epitopul credinței, înseamnă că după aceea capătă imunitate la ea? Finalmente, dacă serul credinței poate fi injectat, păstrând și celelalte linii de propagandă, pot fi efecte adverse grave, uneori de lungă durată, la vaccinul credinței?
Evident că poporul știe ce-a vrut să zică starleta. Și evident că starleta știe ce vrea s-audă poporul. Poporul vrea să audă că nu-i nevoie de tratamente, e nevoie de ”Doamne ajută”, trei rugăciuni mici și-o mânuță de urzici, că forța credinței bate furtuna de citokine, dar,
Și asta e discurs la ură, extremist și șovin până în plăsele,
Că dacă se întâmplă că mori de COVID, e o justă pedeapsă pentru faptul că n-ai crezut, c-ai fost păcătos, drept urmare – mergând pe această tangentă – Dumnezeu te-a pedepsit pe bună dreptate.
Nimeni cât de cât sănătos la cap din Biserica Ortodoxă Română, de sus până jos, nu aderă la o asemenea linie de discurs. Bine, nimeni mai puțin brâul exaltaților de prin partea Moldovei. Până și mitropolitul Andreicuț s-a vaccinat, dar mitra rezistă în sânul sectei, din ce în ce mai vizibile, a unor smintiți care fac ”stat în stat” în mijlocul ortodoxiei, reinterpretează biblie, legi, orice la îndemână cât să le pice bine pe discurs.
Pe mine bunica m-a învățat să nu-l pui pe Dumnezeu la încercare, nici să îl chemi doar pentru c-ai dat de greu. Adică să fii smerit. Pentru că îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă. Degeaba ”Doamne ajută”, dacă ești prost făcut grămadă și nu știi să strângi funia la car. Ce perversiune mai mare a credinței poate fi decât cea în care te agăți de o lume a umbrelor trecute, când nu știam nimic despre corpul uman?
Dacă ți se umflă măseaua te rogi, sau te duci la dentist?
Dacă ți-ai rupt piciorul, se face bine cu rugăciune sau ți-l pune doctorul în ghips?
Dacă îți crapă apendicele și faci peritonită, și crăpi, te duci sau nu la operație?
Elementul comun e ipocrizia, la limită nesimțirea ticăloasă din discursul acestor oameni. Îmi e rușine mie, ca ardelean crescut în anumite reguli, tradiții și obiceiuri, când văd cât s-a umplut troaca de inși, de matracuce, care nu mai prididesc să-l ia pe Dumnezeu în brațe, să-i pomenească numele la fiecare trei propoziții. Care mai de care merg la biserici, umblă pe la pomeni, mai fac și două-trei pelerinaje și apoi ține-te, că au ceva de zis.
Ai zice, ca ateu, că ce îmi pasă mie. Nu e decât o altă dovadă a cât de strâmbă e catedrala. Dar nu e chiar așa. Eu onorez memoria înaintașilor mei care au crezut, și au respectat. Care au păstrat tradițiile și le-au ocrotit. N-au știut oamenii, că n-au avut școală, ce e acela atom sau ce-o fi aceea microbiotă. Că n-aveau de unde. Dar toți păstrau reverență și pentru Dumnezeu, și pentru preot, și pentru biserică, și pentru doctor. Nu dușmăneau.
Carevasăzică, Dana Budeanu, tu nu vei lua numele lui Dumnezeu în deșert. Și n-ai decât să te vaccinezi tu cu credință. Lasă credința, sau lipsa ei, în seama unora un pic mai maturi. Mai așezați. Mai tăcuți. E o grădiniță a umanității religia, până la urmă. Și te învață iubirea de aproape, respectiv a aproapelui pentru tine.
Ce vreți mai mult de la corpul medical decât sacrificiul pe care îl facem deja? Am trudit și trudim pentru voi. Am murit, și murim, pentru voi. Printre cei prăpădiți de COVID sunt atâtea cadre medicale care au căzut la datorie. Vor fi dintre doctori și atâția care și-au găsit Dumnezeul în noapte. Și s-au rugat lui nu pentru ei, cât pentru nefericitul de pe patul de boală.
Sau, ca și mine, și-au adus aminte de vremurile de demult. Când vorbeam mai măsurat. Mai așezat. Mai apăsat. Și deosebeam mai bine valoarea, de gunoi, și învățații de șarlatani.
#medicinromania #covid19„, a scris Gabriel Diaconu pe facebook.
