Părintele Arsenie Boca s-a născut chiar astăzi, 29 septembrie, în anul 1910 în județul Hunedoara. Numele lui real era Zian Boca și de mic copil a fost atras de spiritualitate. Era retras și se juca puțin. Visa să devină aviator, dar părinții nu aveau bani pentru a-i susține studiile.
Așa că părintele Arsenie Boca a ajuns să studieze Teologia la Sibiu. A devenit vegetarian și a început să se dedice rugăciunii. A mers apoi la Bucureşti, unde a urmat cursuri la Medicină şi la Academia de Arte Frumoase.
Alege apoi să locuiască timp de câteva luni pe Muntele Athos, iar când se întoarce în ţară primeşte numele de „Arsenie”. Deja era călugăr.
Începând cu anul 1941, popularitatea lui este tot mai mare și oameni din toată țara vin la mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbîta de Sus, unde se afla, ca să-şi spună necazurile. Acela a fost momentul în care Arsenie Boca a început să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu şi să-i îndemne să ducă o viață pură.
În anul 1945, părintele Arsenie Boca este încarcerat preț de câteva saptamani. Trei ani mai târziu, este arestat din nou şi acuzat că i-a susţinut pe luptătorii anticomunişti din munţii Făgăraş. În 1951, este iar închis pentru 12 luni şi trimis la muncă grea la Canal. Se spune că atunci a ajuns și la înmormântarea mamei lui, călătorind practic prin puterea minții. Oamenii l-au văzut fizic acolo, deși el era închis.
După anul 1984 s-a retras la Sinaia, unde a și murit pe 28 noiembrie 1989, la vârstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, pe 4 decembrie 1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, și astfel, ținând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viața Ta, lumina și bucuria noastră, slavă Ție. Amin.
